Paris

Și poate când drumurile, înnebunite de dansul ăsta step vor ocoli- unul prin stânga, altul prin dreapta- arborele ăsta cu tot felul de marionete oacheșe în el și vor ajunge fiecare în câte un luminiș, își vor da seama că de fapt, tot timpul ăsta, Parisul era în ele, și nu invers!

Ehe, maică, pe vremea mea...

Ieșirea din timpul vechi al Bucureștiului, granița dintre zona Lipscani și Unirii. Joi, aglomerație. Semafor. Roșu.
Mama: Costele, parcă în ziua de azi oamenii sunt mai urâți, mai apăsați de griji.
Tata: Da, așa e. Măcar pe vremea noastră îl urai numai pe Ceaușescu.
Mama: ... și pe ăla doar când îți aduceai aminte...
Tata: Acuma ai cel puțin doi de urât.

Angajez sclav

AGAJEZ SCLAV. FISA PrOSTULUI: Sclavul trebuie să fie o prelungire a conștiinței Ralucăi, ba mai mult, o anticipare a acesteia. Pe scurt, individul trebuie să fie capabil să o scoată pe Raluca din cele mai sumbre strări de plictis (ba mai mult, să le alunge pe geam precum alungă ora de TOCE orice stare de bine), să îi facă temele la materiile care nu mertiă, dar să o determine cu autoritate să le facă ea însăși atunci când acestea sunt necesare (și, desigur, să își dea seama când o temă intră într-o categorie sau alta), să îi fie mamă, tată, iubit și prietenă, necunoscut și familie, bunic și copil, umbrelă și cremă de protecție, tequilla și conservă de pește, șut în fund și pas înainte...

More of a Nothing

Where do one-sleeved shirts go after we throw them away?
They go to the land of one/armed men to wear them day by day…

And where do one-eyed teddy-bears go after we throw them away?
They go to the land of Cyclops children that enjoy them anyway.

But what when one-sleeved shirts are torn apart and lye
too useless and forgotten
by one-armed men?
Oh, gone are the good days…
But wait!
An answer comes to prayers!

The one-sleeved and the one-eyed,
now no-sleeved and bat-blind
are thrown away again
and thus become again
more of a nothing,
less of a something,
still always the same thing
to ‘more-of-a-nothings’,
‘less-of-a-somethings’.

The questions is, or should it be,
how many sleeves and how many eyes
are shirts and teddy-bears supposed to have?
And if, perhaps, if we could know,
Who throws away two-sleeved shirts and two-eyed teddy-bears?