Paris

Și poate când drumurile, înnebunite de dansul ăsta step vor ocoli- unul prin stânga, altul prin dreapta- arborele ăsta cu tot felul de marionete oacheșe în el și vor ajunge fiecare în câte un luminiș, își vor da seama că de fapt, tot timpul ăsta, Parisul era în ele, și nu invers!

Ehe, maică, pe vremea mea...

Ieșirea din timpul vechi al Bucureștiului, granița dintre zona Lipscani și Unirii. Joi, aglomerație. Semafor. Roșu.
Mama: Costele, parcă în ziua de azi oamenii sunt mai urâți, mai apăsați de griji.
Tata: Da, așa e. Măcar pe vremea noastră îl urai numai pe Ceaușescu.
Mama: ... și pe ăla doar când îți aduceai aminte...
Tata: Acuma ai cel puțin doi de urât.

Angajez sclav

AGAJEZ SCLAV. FISA PrOSTULUI: Sclavul trebuie să fie o prelungire a conștiinței Ralucăi, ba mai mult, o anticipare a acesteia. Pe scurt, individul trebuie să fie capabil să o scoată pe Raluca din cele mai sumbre strări de plictis (ba mai mult, să le alunge pe geam precum alungă ora de TOCE orice stare de bine), să îi facă temele la materiile care nu mertiă, dar să o determine cu autoritate să le facă ea însăși atunci când acestea sunt necesare (și, desigur, să își dea seama când o temă intră într-o categorie sau alta), să îi fie mamă, tată, iubit și prietenă, necunoscut și familie, bunic și copil, umbrelă și cremă de protecție, tequilla și conservă de pește, șut în fund și pas înainte...

More of a Nothing

Where do one-sleeved shirts go after we throw them away?
They go to the land of one/armed men to wear them day by day…

And where do one-eyed teddy-bears go after we throw them away?
They go to the land of Cyclops children that enjoy them anyway.

But what when one-sleeved shirts are torn apart and lye
too useless and forgotten
by one-armed men?
Oh, gone are the good days…
But wait!
An answer comes to prayers!

The one-sleeved and the one-eyed,
now no-sleeved and bat-blind
are thrown away again
and thus become again
more of a nothing,
less of a something,
still always the same thing
to ‘more-of-a-nothings’,
‘less-of-a-somethings’.

The questions is, or should it be,
how many sleeves and how many eyes
are shirts and teddy-bears supposed to have?
And if, perhaps, if we could know,
Who throws away two-sleeved shirts and two-eyed teddy-bears?

Cioburi de sticlă colorată. Sunt ale mele și sunt frumoase...

Îmi e groaznic de dor să alerg spre mama și, când o îmbrățișez, să nu îi ajung decât până la genunchi. Îmi e groaznic de dor să o îmbrățișez pe mamaia, oriunde i-aș ajunge. Îmi e groaznic de dor să constat pentru prima oară răutatea oamenilor și să vărs lacrimi amare pentru că prietena mea s-a supărat pe mine și azi nu vrea să vină să ne jucăm. Sau pentru că cei din clasă mă fac tocilară și râd de mine. Și îmi e groaznic de dor să vin acasă și mama să mă ia în brațe, să mă pupe și să îmi spună să nu îi bag în seamă. Îmi e dor de tata când își „bătea joc de mine” spunându-mi că ariciul din cartea de colorat chiar ar trebui să mă înțepe sau că în pădurea cu alune aveau casă trei pitici, nu doi.
Îmi e dor să cotelesc prin casă, să mă joc singură sau cu alții, să aștept Crăciunul și să mă uit la „The Little Troll Prince” pe Cartoon Network, să fiu dependentă de Cartoon Network și ai mei să îmi ascundă telecomanda. Îmi e dor să fac puroi la amigdale și mamaia să mă dea cu țuică și să îmi pună un bandaj cu cartofi în jurul gâtului care să mă glodească toată noaptea. Îmi e dor să merg cu tataia pe bicicletă în fiecare zi la spitalul la care lucra și el să îmi explice chestii legate de eprubetele cu sânge pe care să nu le înțeleg. Îmi e dor să îmi spună tata că după faza cu Cartoon Network o să urmeze faza cu muzica și eu să bag mâna în foc ca n-o să fie așa. Cum, eu să îmi trădez prietenii animați? Mai bine aș muri. Cred că am început pe loc să plâng.
Îmi e dor să văd din nou singura vedenie pe care o am despre bunicul. Când mâna mea se umplea doar ținând degetul lui mic.
Îmi e dor să mi se pară lumea mare și să străbat același oraș cu de zece ori mai mulți pași. Mi-e dor de salopeta mea de fâș. Mi-e dor de supa bunicii. Mi-e dor de primul dinte căzut. Mi-e dor de copilăria mea. Așa cum era ea era perfectă. Ție ți-e dor de copilăria ta, lui îi e dor de copilăria lui, ei îi e dor de copilăria ei, nouă...